Ziua 9 - 14 aprilie: Laguna Merdja Zergha – RabatStrangem tabara si ne pregatim pentru Rabat. In acest timp, dl.Parvu ne povesteste despre o specie descoperita in alta expeditie ce poarta numele de
Hilara razvani, o musculita. Caracteristica principala a acesteia este ca detine o `parsivenie sexuala foarte sofisticata` (citat din dl. Parvu).
Gardurile vi de pe margine drumului sunt alcatuite in mare parte din cactusi.
O ciudatenie este faptul ca Wolksvagenul plateste pentru autostrada 12 dinari, in timp de Fordul 18. Si noi care credeam ca ambele vanuri sunt la fel!
Pe marginea drumului sunt palcuri de eucalipt si panouri publicitare ca la noi (panourile, nu eucaliptii). Depasim multe camioane si multe masini care transporta vaci.
Iesim de pe autostrada si trecem pe langa un hipodrom (pe dreapta). Gardienii imbracati in rosu – uniforma traditionala – pazesc incinta. Flori puternic colorate – rosii si mov, majoritatea bouganvilea – impodobesc zidurile.
Majoritatea indicatoarelor, inclusiv cele pentru traficul auto, sunt numai in limba araba.
Zambesc la vederea unui cuib cu doua berze. Oare vor pleca spre Romania?
Cu cat ne apropiem de Rabat, casele seamana a vilute, cu acoperisul terminat, spre deosebire de cele din sate cu ultimul etaj neterminat. Probabil ca si aici este o lege asemanatoare cu cea
din Tunisia prin care se plateste impozit numai pentru cladirile terminate si ca urmare sunt permanent in constructie.
In dreapta, departe, vedem deja mausoleul lui Hasan al II-lea (turnul) si langa el se intinde si cartierul de ambasade.
Ma uimesc rufele intinse la uscat exact pe strada, pe sfoara legata intre gardul casei si stalpul din fata, la gospodarii chiar in medina.
Aprovizionarea de la Marjane (Carrefourul arabesc), printre altele cu masline la echivalentul a 2 euro/kg, este una din actiunile preferate. Razvan ne-a prevenit sa fim atenti atunci cand targuim sa nu luam doar ambalajul deoarece multi marocani obisnuiesc sa “isi ia pranzul” printre rafturi.
La pranz ne oferim trei pui la rotisor facut in stil Indian (oare nu era si stil marocan?:)). Sunt astfel participanta la un alt picnic in parcarea unui hypermarket.
Inainte de cumparaturi am fost invitatii domnului consul al Romaniei in Maroc. Consulul ne primeste in stil arabesc cu cafea, ceai, suc de fructe, apa si tot felul de minuni de seminte si cu multa, multa ospitalitate. A fost o experienta deosebita si o mare onoare.
Suntem pentru o noapte oaspetii lui Nufel. E o casa situata la cativa metri de medina, cu o imensa curte interioara exact ca in filmele arabe. De o parte si de alta a curtii sunt camere care de-a lungul tuturor peretilor au canapele. Pe jos este gresie, pe pereti faianta. Geamurile au gratii si paravane. Stalpi inalti, vopsiti in verde, sprijina tavanul. Usile sunt pana in tavan…ce spun usi: porti, insa se deschid de la jumatatea lor (asemeni portilor sasesti daca pot face o astfel de comparatie). Oricum, si la arabi si la sasi, discretia este la mare rang.
Bazarul este ceea ce imi place cel mai mult la lumea araba. M-a fascinat si in Tunisia, si in Egipt, si in Dubai. Aproape ca in bazaar poti intelege toata civilizatia aceasta. Dupa ce am targuit dupa cadouri, am ramas cu Zaher, cu Leca si cu Cristi. Cu totii am cumparat papuci, dar nu orice fel de papuci: papuci impletiti din rafie, colorati si veseli cu care ai calca confortabil pe covorul zburator.
Mergand spre casa si zambind la glumele baietilor, ne oprim sa savuram suc din portocale stoarse pe loc. Un pahar costa 3 dinari = 1 leu. Am mai incercat si niste “scovergi”, local numite
rhaif la 1 dinar bucata (mmmm, ce pofta imi e de coca prajita in ulei).
______
Autor:
Cornelia Florea